Studiul prezintă reglementările internaționale referitoare la statutul apatrizilor și apatridiei și le analizează detaliat, în contextul în care România nu a ratificat niciunul din instrumentele juridice respective, iar doctrina juridică din țara noastră nu a analizat conținuturile lor normative. Cu toate acestea legislația română în materie este armonizată cu reglementările internaționale, aceasta cu atât mai mult cu cât actele normative interne au fost adoptate sau modificate uneori după intrarea în vigoare a unora din documentele internaționale, iar practica existentă în țara noastră este în deplină concordanță cu exigențele cuprinse în reglementările internaționale.
După ce se fac unele precizări terminologice, legate de conceptele de apatrid si apatridie, sunt prezentate detaliat Convenția referitoare la statutul apatrizilor, Convenția referitoare la reducerea cazurilor de apatridie, precum și drepturile si obligațiile apatrizilor. În final, se provoacă o discuție pe marginea posibilelor implicații reciproce dintre aptridie și dubla cetățenie.