Printre motivele care au justificat introducerea în Franţa a unui control de constituţionalitate a posteriori regăsim unul care a jucat un rol decisiv: este vorba despre locul pe care l-a dobândit controlul de convenţionalitate în arhitectura jurisdicţională internă. Prezenta contribuţie analizează relaţia specială instituită în Franţa între controlul de convenţionalitate şi chestiunea prioritară de constituţionalitate (CPC). În primul rând, cele două tipuri de control rămân distincte. În al doilea rând, ele sunt complementare prin raportare reciprocă. În al treilea şi ultimul rând, ele sunt construite de o manieră coerentă.