Aderarea la Uniunea Europeană reprezintă un moment istoric faţă de care provocarea cea mai importantă pentru fiecare stat este reprezentată de definirea şi armonizarea identităţii sale naţionale într-o structură europeană marcată de complexitate şi coeziune. Revizuirea Constituţiei reprezintă una, şi poate cea mai importantă, dintre modalităţile prin care România a ales să procedeze la îndeplinirea acestor ţeluri.
După prezentarea modului în care aderarea la structurile europene şi-a pus amprenta asupra constituţiilor altor state, lucrarea de faţă realizează o analiză a prevederilor Constituţiei României impuse de aderarea la Uniunea Europeană. Sunt analizate în acest sens şi modul şi măsura în care aceste reglementări concordă cu realitatea existentă la 6 ani de la revizuirea textului constituţional şi la 2 ani de la data aderării efective.