Excepţia de neconstituţionalitate a apărut pe cale pretoriană în peisajul juridic românesc în 1911. Atunci când în 1991 puterea constituantă a schimbat paradigma controlului incident şi posterior de constituţionalitate a legilor, sintagma „excepţie de neconstituţionalitate” a fost păstrată pentru a desemna modalitatea de cooperare dintre sistemul judiciar şi nou creata Curtea Constituţională, deşi ea nu mai corespundea realităţii juridice. Douăzeci de ani mai târziu şi după succesive modificări ale regimului său juridic, ceea ce în 1991 începuse a se dezvolta ca o trimitere prejudicială a devenit o excepţie de procedură sui generis, obiect contencios între sistemul judiciar şi judecătorul constituţional.