Centrul de Drept Constituțional și Instituţii Politice (CDCIP)

Crenguţa LEAUA – Excepţia de neconstituţionalitate şi arbitrajul comercial. Unele aspecte practice

Introducerea unei referiri exprese la posibilitatea sesizării Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate nu doar de instanţele judecătoreşti ci şi de cele arbitrale este un mecanism care conduce spre o mai mare stabilitate a hotărârilor arbitrale deoarece controlul de constituţionalitate se poate realiza fără a mai fi necesară formularea unei acţiuni în anulare ulterior pronunţării unei hotărâri arbitrale bazate eventual pe un text de lege neconstituţional. Aşa fiind, acordarea posibilităţii tribunalelor arbitrale să sesizeze Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate asigură o mai eficientă degrevare a instanţelor statale de volumul litigiilor care sunt soluţionate prin arbitraj. Totuşi, se poate observa că redactarea articolului 146 lit. d) din Constituţia României poate să suscite discuţii prin raportare la domeniul său de aplicare şi la particularităţile procedurii arbitrale. De aceea ar fi preferabil ca textul să se refere la arbitraj în genere şi nu doar la arbitrajul comercial şi să se refere la tribunalele arbitrale şi nu la instanţele arbitrale. De asemenea, ar fi de preferat ca în aplicarea Legii nr. 47/1992 să se aibă în vedere distincţia dintre căile de atac în cazul încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale în cazul încheierilor pronunţate de instanţele judecătoreşti şi al încheierilor pronunţate de tribunalele arbitrale. În cazul încheierilor pronunţate de instanţele judecătoreşti calea de atac este recursul în condiţiile speciale prevăzute de Legea nr. 47/1992. În schimb, în cazul încheierilor pronunţate de tribunalele arbitrale, dacă arbitrajul are ca lege procedurală aplicabilă legea română, încheierea se poate ataca prin acţiune în anulare. Dacă însă legea procedurală nu este cea română, problema neconstituţionalităţii considerăm că va putea fi invocată doar în procedura de recunoaştere pe teritoriul României a hotărârii arbitrale străine, care se soluţionează de instanţele judecătoreşti române.