Centrul de Drept Constituțional și Instituţii Politice (CDCIP)

Ştefan DEACONU – Controlul constituţionalităţii normelor juridice abrogate – cauză a conflictelor juridice de natură constituţională între autorităţile publice

Competenţa Curţii Constituţionale de a soluţiona conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice sporeşte rolul acestei instituţii în cadrul autorităţilor statului. Pe de altă parte, trebuie subliniat că prevederea aceasta riscă să fie o atribuţie-capcană, pe care, de altfel, chiar Curtea Constituţională a cenzurat-o atunci când a trebuit să verifice constituţionalitatea proiectului legii de revizuire a Constituţiei în anul 2003. În decizia sa, Curtea atrăgea atenţia că pentru a se evita antrenarea Curţii Constituţionale în soluţionarea unor conflicte politice este necesar să se prevadă că este vorba doar de blocaje instituţionale, respectiv de conflictele pozitive sau negative de competenţă. În acelaşi sens este şi avizul Comisiei Europene pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia) care a stabilit că, deşi o astfel de prevedere constituţională este un progres al statului de drept, o Curte Constituţională nu este un organ de mediere între puterile statului însărcinat cu aplanarea disputelor lor şi cu găsirea unor soluţii „politice” pentru diferendele lor.

De aceea, pentru exercitarea acestei atribuţii de către Curtea Constituţională trebuie făcută cu mate atenţie, deoarece poate implica Curtea în conflicte politice puternice sau poate naşte conflicte puternice între diverse autorităţi publice. Judecătorii constituţionali vor trebui să găsească acel „just echilibru” între autorităţile statului în aşa fel încât norma constituţională să primeze şi nu voinţa unei majorităţi de conjunctură a judecătorilor.