Attila VARGA – O atribuţie incomodă sau o nouă perpectivă pentru Curtea Constituţională (art. 146 lit. e) din Constituţie)

Prezenta lucrare analizează noua atribuţie a Curţii Constituţionale prevăzută de art. 146 lit. e) din Legea fundamentală revizuită, şi anume cea referitoare la soluţionarea conflictelor juridice de natură constituţională. În urma cercetării jurisprudenţei Curţii în această materie din ultimii cinci ani, am formulat mai multe ipoteze privind impactul acestei reglementări constituţionale asupra schimbării rolului Curţii şi, implicit, asupra modificărilor intervenite în raporturile dintre autorităţile fundamentale ale statului. Aceste ipoteze sunt următoarele: 1. noua atribuţie oferă posibilitatea, respectiv obligă Curtea Constituţională la o interpretare profundă a conţinutului normei constituţionale, astfel încât uneori este constrânsă să dezvolte reglementările din legea fundamentală; 2. soluţionarea conflictelor juridice de natură constituţională în anumite situaţii, demonstrate în unele decizii ale Curţii pot afecta modul de funcţionare a principiului şi echilibrului puterilor în stat, contribuind la reaşezarea raporturilor dintre autorităţile fundamentale ale statului; 3.astfel Curtea Constuituţională dintr-un legiuitor negativ, cum a fost conceput iniţial- cu atribuţia principală de a verifica constituţionalitatea legilor-, poate deveni un legiuitor pozitiv care, în mod indirect, modifică textele constituţionale sau adaugă la aceste texte, respectiv dă o nouă interpretare acestora; 4.drept urmare, Curtea Constituţională este pe cale de a deveni o a patra putere în stat; 5.reglementările constituţionale nu sunt suficient de clare şi coerente în această privinţă şi, prin urmare, este nevoie de o opţiune fermă cu privire la locul şi rolul Curţii Constituţionale, cu privire la care se impune adoptarea unor norme constituţionale corespunzătoare. Lucrarea încearcă să argumenteze ipotezele formulate şi să prezinte o serie de aspecte privind modificarea unor concepte din teoria constituţiei, din teoria interpretării constituţiei, respectiv determinarea conţinutului noţiunii de soluţionare a conflictelor juridice de natură constituţională, şi cum a influenţat exercitarea acestei atribuţii a Curţii sensul câtorva articole din Legea fundamental.