Articolul îşi propune să definească noţiunea de “partid politic”, pentru a descrie, apoi obiectivele legitime ale acestuia, într-un stat în care, potrivit Constituţiei, autorităţile publice trebuie să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. Astfel, autorul are în vedere nu doar posibilităţile pe care libertatea de exprimare le asigură partidului în cadrul unei democraţii, ci şi limitele impuse acestei forme de organizare, astfel încât ordinea de drept să nu fie încălcată.
Partidul politic este definit ca o asociaţie de oameni care se organizează pe bază de interese sau concepţii comune, în vederea cuceririi puterii în stat, prin votul cetăţenilor. Rolul pe care autorul îl atribuie oricărei asociaţii de acest fel este acela de a realiza educaţie politică şi de a propune candidaţi la alegeri şi la constituirea autorităţilor publice. Mai mult, partidele informează şi ghidează cetăţenii cu ocazia referendumului şi îi mobilizează în cazul iniţiativelor legislative. Astfel, scopul acestor forme de organizare îl reprezintă definirea şi exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, astfel cum dispune şi Constituţia României adoptată în 1991.
Realizarea acestor obiective nu justfică, însă, funcţionarea partidelor politice în subordinea unor centre de comandă străine, caracterul lor secret sau organizarea de către acestea a activităţilor militare sau paramilitare. În plus, limitarea libertăţii de exprimare a partidelor politice este permisă, aşa cum prevede Constituţia, dacă acestea militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României.