Centrul de Drept Constituțional și Instituţii Politice (CDCIP)

Csaba Ferenc ASZTALOS – Secularism şi cooperare în raportul dintre stat şi culte

Analiza dreptului la libertatea credinţei religioase implică o dimensiune verticală, prin raportarea individului (ca fiinţă religioasă) la stat, şi o dimensiune orizontală, instituţională, care acoperă relaţia dintre stat şi culte, dar ale cărei efecte se repercutează asupra individului, chiar dacă statul trebuie să respecte obligaţia de non intervenţie, în virtutea respectării libertăţii de conştiinţă. Mai mult decât atât, statul trebuie să fie apărătorul şi garantul principiului toleranţei, în societăţile pluraliste. Deşi istoric se pot identifica modele clare de neutralitate în relaţia stat – biserică, efectele globalizării se resimt la nivelul exercitării libertăţii credinţei religioase a individului în alt stat, aşa cum se reflectă în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Pe de altă parte, învăţământul reprezintă un teritoriu sensibil, pe care apar divergenţe între menţinerea neutralităţii statului şi tendinţa bisericii de a impune religia. În România, un asemenea caz a fost semnalat printr-o petiţie înaintată Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, ajungând subiect de dezbatere publică. Studiul de faţă se opreşte asupra a ceea ce prevăd, pentru această situaţie, Conveţia internaţională privind drepturile civile şi politice şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, şi analizează soluţia Curţii Constituţionale în acest caz, semnalând, totodată, asupra pericolului exercitării presiunilor guvernării politice în menţinerea echilibrului cooperării dintre stat şi culte.