Temă extrem de generoasă şi importantă, finanţarea campaniei electorale exprimă o axiomă a democraţiei ce nu ar mai trebui demonstrată. Articolul de faţă îşi propune să reprezinte diferitele tipuri de finanţare a campaniei electorale în unele state europene cu o democraţie consolidată, precum şi o analiză a legislaţiei în domeniul finanţării campaniei electorale din România.
Necesitatea finanţării campaniei electorale poate fi înţeleasă şi acceptată numai prin înţelegerea cu mare exactitate a relaţiei dintre societatea civilă şi democraţie. Este controlul finanţării campaniei electorale cea mai mare problemă în funcţionarea partidelor politice din România? Şi dacă da, odată cu modificarea aspectelor legislative se va obţine o mai bună funcţionare a democraţiei şi un respect mai mare al alegătorilor faţă de clasa politică? Articolul de faţă încearcă să dea un răspuns acestor întrebări formulate de cetăţeni, societatea civilă şi clasa politică, deopotrivă.
Concluzia la care se ajunge este că soluţia pentru îmbunătăţirea activităţii de finanţare a campaniilor electorale şi a vieţii politice, în general, ar fi asigurarea unei monitorizări şi a unui control strict cu privire la fondurile utilizate. Numai aşa se poate ajunge la o responsabilizare a partidelor politice şi la o maturizare a actorilor de pe scena politică. Orice sursă de venit în campaniile electorale, fie ea publică sau privată, trebuie cunoscută de către alegători.În mod identic, şi destinaţia acestor surse de venituri şi modul de cheltuire a lor trebuie făcută publică pentru că activităţile desfăşurate de partidele politice sunt activităţi publice.